Stiu tot!… totul despre dragostea mea pentru tine…
Aceste prea frumoase si profunde randuri te fac sa vezi ceea ce visezi cand esti treaz, sa vezi dincolo de ce se poate spune in mod normal in cuvinte.
Catre Galateea… de Nichita Stanescu
Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun in pietre
si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele – umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe care mi-I plec in fata ta si ma rog de tine,
naste-ma. naste-ma.
Simt ca aceasta poezie ma face sa-mi doresc sa am cele mai mari brate din lume…sa pot cuprinde tot universul iubirii mele pentru tine si sa ti-l astern la picioare in petale de trandafiri albastri.