Parfum de suflet ravasit…
Au trecut anii, a trecut Revelionul si ea sta singura in fata unui petec alb de ecran, pe care isi asterne gandurile… Sunt ganduri amestecate, caci a investit atat intr-o relatie, intr-un suflet pe care si l-a crezut pereche, incat acum se simte golita…. Este posibil oare ca sa fi transferat puterea de viata in sufletul caruia i s-a dedicat, iar acesta acum, plin de sperantele lui si cu puterea insuflata de cea care i s-a daruit, sa poata sa treaca privind peste umar in fuga, fara ca macar sa ii dea celei care i-a fost aproape o speranta de a-i arata ca vrea sa traiasca impreuna bucuriile si tristetile ce vor urma?
Ganduri amestecate de tristete, apoi ganduri care se imbarbateaza si viseaza la o speranta, exact ca mirosul unui parfum…. puternic la inceput, apoi pierzandu-se usor usor… Asa simte si ea ca se intampla cu dragostea ei, se duce usor, usor. Este nevoie de simpla apasare pe sticluta fericirii, dar ea nu mai are puterea asta sau poate de data asta vrea sa o faca el, nu doar ea. Ea doar incearca sa protejeze parfumul pe care il are si pe care-l iubeste atat de mult, dar pentru a nu se pierde totul este nevoie de acel care se numeste doi… Ea tine sticluta, dar pentru a apasa pe capacul parfumului are nevoie si de el, de el cu toata fiinta lui, nu cu gandurile departe de ea.
El este plecat acum sa-si implineasca visul, ceea ce isi doreste cel mai mult… sa reuseasca sa aiba ceva al lui si aici ma refer la lucruri materiale… Pe ea nu si-a dorit-o aproape, asta insemnand foarte mult, nu? Va intrebati poate de ce sufletul ravasit al ei s-a asternut in fata deznadejduirii… Pentru ca el, acum cu sufletul incarcat de energie i-a spus ei, celei care i-a fost alaturi mai mult in clipele grele, ca nu stie ce are ea de gand sa aiba, dar are planuri mari pentru el…. toate foarte bune pana acum, doar ca in planurile acestea ea era exclusa sau poate nu exclusa, dar lasata sa atarne acolo, poate da, poate nu…. cum va adia vantul…
Sufletul ravasit respira abia palpabil, ar trebui sa fie greu, dar il simte atat de usor…. oare nu mai are putere deloc in ea… va mai putea ea oare sa se ridice si sa-si dea seama ca a investit sentimente si ganduri de viitor, in cineva care are ganduri de viitor, dar care nu o includ si pe ea?
Parfumul il simte din ce in ce mai slab, aproape deloc…. oare va gasi puterea ea de a apasa singura pe acesta sau poate va gasi puterea de a intelege ca nu va trebui sa faca lucrul asta… Oare aici este sfarsitul acestui miros de parfum? … O lacrima necomandata se aduna in coltul ochiului… usor, usor isi face loc si se prelinge pe obraz…. E clar, nu mai are putere sa decida, este lipsita de putere, iar acum se lasa in voia adierii vietii, incercand sa mai perceapa cu ultimele simturi parfumul… parfumul relatiei ei… Oare greseste iar?… Ganduri ravasite intr-un suflet ravasit… 
[...] Parfum de suflet ravasit… Au trec ani, a trecut Revelionul si ea sta singura in fata unui petec alb de ecran, pe care isi asterne gandurile… Sunt ganduri amestecate, caci a investit atat intr-o relatie, intr-un suflet pe care si l-a crezut pereche, incat acum se simte golita…. See original here: Parfum de suflet ravasit… [...]