Sfantul Teodor – Obiceiuri si Traditii de Sfantul Theodor
Sfantul Teodor (San Toader) este o sarbatoare care nu are o data fixa, in fiecare an cade intr-o alta zi, dar intotdeauna intr-o zi se sambata. Aceasta sarbatoare se celebreaza in prima sambata a Postului Pastelui. In 2009 Postul Pastelui incepe de data de 2 martie si se termina pe data de 18 aprilie (in data de 19 aprilie este Pastele), astfel, Sfantul Teodor anul acesta va pica in ziua de 7 martie.
In timpul domniei tiranice a imparatului Iulian Apostatul, acesta a poruncit sa se stropeasca cu sangele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vandute pe piata cetatii imperiale, pentru a intina astfel prima saptamana din Postul Mare al crestinilor. Dar mucenicul Teodor s-a aratat in vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian si sfatuindu-l sa fiarba graunte de grau (kolva) si sa le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca acestia sa nu mearga sa cumpere de la piata.
Fiind astfel izbaviti de intinaciunea idolatriei gratie acestui mucenic surpator al idolilor, arhiepiscopul a poruncit credinciosilor sa serbeze in fiecare an, la incheierea primei saptamani a Postului Mare, un praznic care sa comemoreze acest eveniment. Aceasta prima sambata e, asadar, ocazia unei duble bucurii: incheierea primei perioade a postului si praznuirea mucenicului.
Aceasta zi este considerata ca ziua cand tinerii necasatoriti au prilejul sa se intreaca in curse calare. In credinta populara, Sfantul Toader avea puterea de a se transforma in cal. De asemenea, in aceasta zi sunt interzise cu desavarsire muncile casnice, trebuind respectata aceasta zi de sarbatoare.
Iata cateva obiceiuri si datini din traditia populara, legate de spalatul pe cap in aceasta zi de sarbatoare:
Cei care se scoala cu noaptea in cap in dimineata zilei de Sfantul Teodor si isi spela parul inainte de a rasari soarele, deci inainte de a-si scoate Sfantul Teodor caii la pascut, vor avea motive de bucurie, caci se spune: “Cresc cozile fetelor/ Cat cozile iepelor/ Pletele flacailor,/ Cat coamele cailor”. In apa pentru acest spalat se pune cenusa, iar credintele spun ca duhurile vor veni si se vor racori cu aceasta apa. Se mai adauga in ea multe ierburi frumos mirositoare, fan, busuioc, menta, cimbrisor, leustean, hamei, zmeurica – si asta nu doar pentru cresterea parului, ci si ca fetele sa fie totdeauna frumoase si imbujorate, atragatoare ca florile. In aceasta apa se pune si un ban de argint (ca sa se faca pielea ca argintul) si chiar lapte de iapa. Apa care ramane de la spalatul pe cap trebuie sa fie turnata la ieslea cailor, pe o tufa de trandafiri sau pe proptelele unui gard. Cand se toarna, trebuie zis: “Cate proptele sunt la gard,/ Atatia petitori sa-mi vie”.