Este frumos atunci cand esti indragostit, dragostea te inspira de cele mai multe ori. Acelasi lucru a patit probabil si Florin I. care ne-a trimis cateva randuri probabil inspirat si el de iubirea lui.
De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena – o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolalta amandoi,
Din ce in ce mai sigur ma-ntunec si inghet,
Cand nu te pierzi in zarea eternei dimineti.